Este sfarsitul lunii ianuarie 2011, ora 2:00 dimineata si eu termin de citit cu lacrimi in ochi blogul lui Mihai Barbu despre drumul sau pana in Mongolia si inapoi.. Nu inteleg de ce ma emotioneaza asa de tare ideea unei calatorii lungi si solitare, dar acest concept rezoneaza puternic cu ceva din sufletul meu. Vreau si eu sa experimentez ceva similar si simt cum se insinueaza in mintea mea un puternic dor de duca. Nu adorm inca doua ore visand la calatorii pe doua roti.
Nu stiu cum se face, dar, uneori, dupa ce constientizez o anumita dorinta, dupa ce imi definesc un scop, apar diverse semne care parca imi indica drumul pe care ar trebui sa merg. Poate aberez si vad ce nu ar trebui in coincidente fara nicio insemnatate, dar, acum ca ma uit in spate, lucrurile par ca au decurs natural si ca am fost condus firesc de evenimente pe acest drum. Astfel, cateva zile mai tarziu ma uit in ghidul Lonley Planet - Romania si Moldova intrebandu-ma amuzat (si incredibil de arogant si suficient – imi dau seama acum) ce au putut sa scrie despre noi in atatea pagini. Descopar cu mirare ca au avut ce sa scrie si ca sunt o gramada de locuri despre care nu stiam nimic. A doua zi, discutam cu Ioana (sotia mea) despre ce locuri i-as arata unui strain care ar veni in vizita la noi in Romania si realizez altceva. Locurile in care l-as duce pe acest strain ipotetic nu sunt trecute in Lonley Planet. Sunt locuri stiute de mine, ascunse, iesite din calea puhoiului de turisti, locuri gasite in cursul plimbarilor prin munti sau pe drumuri laturalnice.
Ceea ce a pus capac, ultimul semn primit, a fost cand am ajuns total intamplator pe pagina de Facebook “273 de locuri pe care trebuie sa le vezi inainte sa pleci din Romania”. Vad poze cu obiective, vad oameni care s-au preocupat sa le faca si sa le posteze si atunci imi picat fisa. Am calatorit pana in Indonezia ca sa fac scufundari cu un peste rar Mola Mola, am urcat un varf de 6200m in Nepal, am vazut desertul din Irak si am simit nisipul fierbinte care iti intra peste tot, dar nu am vazut Romania. Cum as putea sa imi permit sa spun ca acolo sau dincolo este mai frumos cand eu vanez experiente inedite pe partea cealalta a lumii dar stiu prea putin despre tara mea?
Astfel, incep sa imi fac temele, adun informatii, sintetizez o lista, iar, cateva saptamani mai tarziu, imi anunt intentia pe un forum de motociclism.
Spun eu acolo: “Plec sa dovedesc ca avem lucruri (si locuri) care merita vazute si facute in Romania. Plec sa le vad si sa le fac PE TOATE. O sa ma sui pe motorul meu si o sa conduc, o sa merg, o sa ma catar, inot, tarasc, vaslesc, orice va fi nevoie ca sa ajung sa trec pe langa fiecare lucru romanesc valoros din punct de vedere turistic.”
Mai spun si ca am nevoie de ghizi. Practic, invit pe oricine are de facut o sugestie sa o faca, sa imi trimita date despre orice considera ca merita vazut, sa imi fie ghizi virtuali, sau, pentru cei mai marinimosi, sa ma insoteasca si sa ma indrume catre locurile frumoase stiute de ei, sa imi fie ghizi in cane si oase.
Cateva luni mai tarziu lista numara 218 obiective, 24 de ghizi, aproximativ 10.000 km si doua luni estimate de calatorie.
Ultima luna este un haos total. Clientii s-au prins ca voi pleca si imi cer cat mai multe cat mai repede, pregatirile la motor par ca nu se mai termina si in fiecare zi ma gandesc la alt lucru care poate sa mearga rau, poate sa se strice, trebuie cumparat, gasit sau facut. Incerc sa prevad cat mai multe probleme pentru ca niciodata nu am mai facut acest gen de calatorie si niciodata singur.
Azi e vineri, 10 iunie si incep sa nu mai raspund clientilor. Imi fac bagajul. Coburii sunt pregatiti, au o gramada de nume de ghizi lipite pe ei si sper ca vor fi si mai multe cand ma voi intoarce. Incepand de maine voi incepe sa ma plimb prin orasul meu de bastina, hulitul, doritul, cosmopolitul Bucuresti. Voi incerca sa il vad prin ochelarii de turist si nu prin cei de locuitor.
13 comentarii:
Succes!
Sunt foarte mandra de tine... Sper sa te intorci sanatos si la fel de entuziast!
F. misto. Si ideea, si mai ales stilul de a scrie. Sunt de acord, cand calatoresc vad lumea cu inima deschisa, si asa ar trebui sa ne vedem si propria tara.
Felicitari ...voi urmari cu interes tot itinerariul tau!!!Drum bun si lumina!
Urmaresc cu mult interes ceea ce faci.Am citit deja ce ai scris pana acum.Iti urez scucces si un drum cu cat mai putine peripetii ( putine sa fie totusi pentru un pic de suspans .):P
daca treci prin vatra dornei tel 0744602975 o cazare.nelu
Salut,
Eu nu am avut niciodata pasaport si nici nu am iesit din tara . Ma bucur in schimb ca am vazut tara. Acum..am ramas cu aceste amintiri : sotie,copil,servici... Stiu ca am ce sa-i spun si pe unde sa-l indrum prin tara . Voi vedea,deocamdata in urma unui accident moto... mai trebuie sa astept ... un pic .
ionell2003@yahoo.com
cam in cat timp crezi ca ajungi pe la mare? din cat am reusit sa citesc asa rapid am inteles ca nu ai fost inca.
elenaraluca_vlad@yahoo.com
Tocmai am dat de blogul tau si citesc de zor!! Excelenta idee si felicitari ca o pui in practica!
Fiind motociclist si eu, nu imi ramine decit sa balesc la aventurile tale si sa iti urez 'keep the rubber side down' :)
Bravo pentru initiativa. Am dat de blogul tau din intamplare, dar il voi urmari zilnic.
Drum bun !
Marius
eu una acum m-am apucat de citit acest blog... este ciudat... dar placut sa vezi ca exista oameni care au taria.. sa faca asa ceva..... si culmea... chiar diriginta ne-a povestit.. de munca ta.... si nu am putut sa ratez citirea acestui jurnal online... multa bafta!
vreau si eu intr-o astfel de tura....!!
Imi pare rau ca nu am dat de blog mai devreme, dintr-o fericita intamplare am vazut Motomagia in aceasta dimineata :).
@cavalerul: si eu! dar de la vorbe la fapte e uneori cale prea lunga.
Interesanta hoinareala pe doua roti ,astept cu nerabdare sa citesc materialul in intregime.Felicitari !
Trimiteți un comentariu